Zeita agrara, protectoare a lanurilor inspicate de grau si a femeilor maritate, sinonima cu Sanziana este, in Muntenia, sudul Moldovei si Dobrogea, Dragaica. Aceasta se naste la 9 martie, echinoctiul de primavara in Calendarul iulian, la moartea Babei Dochia, creste si se maturizeaza miraculos pana la 24 iunie, ziua solstitiului de vara in Calendarul gregorian, cand infloreste planta ce-i poarta numele, sanziana sau dragaica, si este invocata de fecioare la varsta casatoriei si de neveste cu copii in brate in timpul dansului ei nuptial, Jocul Dragaicei. In obiceiurile, credintele si folclorul romanesc Dragaica pastreaza amintirea Marii Zeite neolitice, divinitate lunara, echinoctiala si agrara, identificata cu Diana si Iuno in Panteonul roman si cu Hera si Artemis in Panteonul grec. In timpul zilei, se practica, pe alocuri, obiceiul «Dragaica», adica alegerea celei mai frumoase tinere. Fetele sint numite «dragaice» si se aduna pentru a-si alege o craiasa, pe cea mai frumoasa si mai vrednica, dar care, tot potrivit traditiei, nu se va marita trei ani dupa alegerea ei in fruntea mindrelor satului. Pentru acest obicei, fetele se imbraca de sarbatoare si poarta coronite de sinziene, iar cind se intorc acasa, dupa acest ritual, sint asteptate de flacai, care le stropesc cu apa proaspata, ca pe florile din gradina. Aceste datini sint destul de vechi, de vreme ce au fost si amintite in «Descrierea Moldovei» de Dimitrie Cantemir: "Caci in acea vreme a anului, cind incep sa se coaca semanaturile, toate fetele de tarani din satele invecinate se aduna si o aleg pe cea mai frumoasa dintre ele, careia ii dau numele de «Dragaica». O petrec pe ogoare cu mare alai, o gatesc cu o cununa impletita din spice si cu multe naframe colorate, si-i pun in miini cheile de la jitnite. Dragaica, impodobita in acest chip, se intoarce de la cimp spre casa, cu miinile intinse si cu naframele fluturind in vint, de parca ar zbura. Si cutreiera toate satele din care s-a adunat lume s-o petreaca". Despre noaptea Sinzienelor se crede ca este magica, momentul in care minunile sint posibile, in care fortele benefice, dar si cele negative, ajung la apogeu. In aceasta noaptea, in zona Sucevei, crestinii ortodocsi se roaga cu ardoare moastelor Sfintului Ioan cel Nou de la Suceava, in speranta ca vor dobindi vindecari sau rezolvarea celor mai dificile probleme. In timpul ceremoniei nuptiale zeita baga bob spicului de grau si miros plantelor de leac, vindeca bolile si suferintele oamenilor, in special bolile copiilor, apara holdele de grindina, furtuni si vijelie, urseste fetele de maritat etc. Dar, cand i se nesocoteste ziua, ea starneste vartejuri si vijelii, aduce grindina, ia oamenii pe sus si ii imbolnaveste, lasa florile fara leac si miros. Dupa Dansul Dragaicei din ziua cand si Soarele joaca pe cer la amiaza, apar primele semne ca vara se intoarce spre iarna: incepe sa scada lungimea zilelor si sa sporeasca noptile, se usuca radacina graului paralel cu coacerea bobului in spic, rasare pe cer constelatia Gainusei (Closa cu Pui), florile isi pierd din miros si din puterea tamaduitoare de boala, cucul inceteaza sa mai cante, apar lcuricii in paduri, se intoarce frunza pe ulm, plop si tei etc. Manifestarile cultice de altadata, de cinstire a zeitei agrare, au devenit ocazii de intalnire si cunoastere a tinerilor in vederea casatoriei si, apoi, vestite targuri, balciuri si iarmaroace de Dragaica, Sanziene si de Fete. Zeita agrara la varsta fecunditatii si maternitatii a fost atestata cu numele de Dragaica in Muntenia, Dobrogea, sudul si centrul Moldovei si cu numele de Sanziana in Oltenia, Banat, Transilvania, Maramures, Bucovina.
Cununa de Sinziene Coroana impletita din floarea de Sanziana (Dragaica) si din spice de grau, reprezentare fitomorfa a zeitei agrare, in dimineata zilei de Sanziene sau de Dragaica (24 iunie) se numeste Cununa de Sanziene. Aceasta este o efigie divina cu puteri miraculoase: purtata pe cap de o fecioara in ceremonialul numit Dansul Dragaicei simbolizeaza zeita agrara; agatata la fereastra, in stalpii portilor, in crucile din hotar si din cimitir are functia de aparare a oamenilor, animalelor si holdelor de stihiile naturii (grindina, furtuna, vijelie, inundatie); aruncata pe acoperisul casei sau al surii indica, prin anume semne (daca va cadea sau se va fixa pe acoperis), daca cel caruia i-a fost menita, sau cel care a confectionat-o sau a azvarlit-o va trai sau va muri, daca fata se va casatori in cursul anului si cum ii va fi ursitul (tanar sau batran, frumos sau urat), daca va fi sanatos sau bolnav, daca va avea noroc sau paguba in casa. Cununa de Sanziene care impodobeste capul Dragaicei in timpul dansului sau nuptial are aceeasi semnificatie cu colacul din faina de grau pus de nasa pe crestetul miresei in timpul colacariei (inainte de pornirea alaiului nuntii la biserica) si cu cununile imparatesti puse de preot pe capul mirilor in timpul cununiei crestine si anume transferul fertilitatii, considerat un dar divin, de la un substitut al sacrului (colacul, cununa) la omul profan. Impletirea Cununii de Sanziene si obiceiurile legate de acestea au fost atestate la romanii de pretutindeni.
Radacini solare Desi sint asociate, de regula, marii sarbatori crestine Nasterea Sfintului Ioan Botezatorul, Sinzienele isi au originea, dupa unii specialisti, intr-un cult stravechi al soarelui, cunoscut geto-dacilor. Se pare ca termenul de sinziene nu reprezinta decit o preluare a stravechii denumiri de «Sintiene», adica femei frumoase, considerate fermecate, care indeplineau cindva, in cadrul unui cult solar, rolul de preotese ale soarelui. Aceste personaje au fost adesea reprezentate de traci in arta acelor vremuri, inlantuite intr-o hora, iar «Hora Dragaicelor», existenta si in zilele noastre, ar putea fi, dupa parerea specialistilor, o preluare in timp a unei parti din ritualul savirsit in vechime de Sintiene - preotesele soarelui. Cunoscatori sau nu ai acestor amanunte, romanii percep sarbatoarea Sinzienelor ca pe un prilej de veselie, de impacare cu ei insisi si cu natura datatoare de viata. Strecurate printre amintiri, sinzienele reprezinta tineretea si iubirea pentru fiecare dintre noi.